Arhivă pentru Martie, 2011

HAARP , CHEMTRAILS , BLUE BEAM

Posted: Martie 22, 2011 in Uncategorized

Nu vreau sa intru prea mult in detalii , ci sa fac o scurta prezentare a celor 3 fenomene pe intelesul tuturor , astfel incat sa inteleaga cat mai multa lume ce pericole ne pasc in viitorul apropiat si sa-si ia masurile de precautie corespunzatoare.

1) HAARP (High Auroral Active Research Project) – http://heavenawaits.files.wordpress.com/2008/06/haarp.jpg

pt public = program de cercetare ce are ca scop modificarea ionosferei in vederea imbunatatirii comunicatiilor

pt cunoscatori = exploatare a ionosferei in folosul Departamentului de Aparare( neoficial – Haarp ar putea fi folosit pt controlul climei , a cutremurelor , chiar si arma directa )

2) CHEMTRAILS

Substante chimice – ce zilnic sunt imprastiate de avioane in atmosfera ( atentie a nu se confunda cu urmele unui avion cu reactie Contrails ) ; motivele ar fi multiple – de la imbolnavirea voita a populatiei  , crearea unui mediu propice pt proiectul Blue Beam ,etc .

IMG_4422

https://numaiortodoxia.files.wordpress.com/2011/03/frontlinkchemtrail.jpg?w=300

3) BLUE BEAM

http://monsherat.files.wordpress.com/2008/10/blue-beam.jpg

Scopul principal de a implementa Religia New Age , condusa de Antihrist – in 4 pasi :

1.Primul pas in proiectul NASA Blue Beam se ingrijeste de prabusirea tuturor cunostintelor arheologice.

2.Un gigantic “spectacol in spatiu“ cu holograme optice tridimensionale si cu sunete, proiectii laser pentru imagini multiple in parti diferite ale lumii, fiecare primind o imagine diferinta conform credintei religiose nationale predominante in acea regiune.( La Ortodocsi o sa fie simularea Apocalipsei – venirea lui Hristos pt a doua oara )

3.Comunicatia electronica telepatica in ambele sensuri , unde undele de frecventa ELF (Extra Low Frequency), VLF (Very Low Frequency) si LF (Low Frequency) vor ajunge la oameni direct in creierele lor. Oamenii vor crede ca Dumnezeu le vorbeste

4.Al patrulea pas implica manifestari supranaturale universale folosind metode electronice – 3 parti

4.1  In prima etapa se doreste ca omenirea sa creada ca o invazie extraterestra va avea loc in fiecare oras mare de pe pamant.

4.2 Prin a doua etapa “crestinii“ vor fi facuti sa creada ca traiesc un extaz mistic, cu o interventie simpla a unui pretins “dumnezeu“, ce vine sa salveze oamenii buni de un atac brutal satanic.

4.3 Undele (frecventele) folosite in acest moment vor permite fortelor supranaturale sa calatoreasca prin cabluri cu fibre optice, cabluri coaxiale si linii de telefon pentru a penetra toate echipamentele si aparatele electronice… ..… caci pana atunci toate vor avea atasat un microchip special.

Tinta acestui pas este sa materializeze stafii satanice, fantome si strigoi pe tot cuprinsul pamantului pentru a impinge populatia pe panta sinuciderilor, uciderilor si a dezordinii psihice permanente.

 

Informatii tehnice detaliate puteti gasi pe net .

Anunțuri

Multumiri pentru transciere celor de la RIC si pentru filmare monahului Filotheu.

“… dar nu e acum Venirea [A doua venire a lui Hristos, n.n]. Cine stie cand o fi. O fi ca sa ne pregateasca pe noi, nevrednicii, robii Sai, ca noi stam si adormim asa, la fiecare pas. Dar, uite, sunt zilele astea asa frumoase, cu slujbe la biserica, cu pregatirea noastra, din zi in zi asa, dar nu numai ca nu vin credinciosii, nici calugarii nu vin. Cu atat mai rau, cu cat moleseala iti iese din casa, plecand din viata noastra. Credinciosii, si ei, mai fumeaza, mai beau, mai fac un dans, mai o petrecere, dar raul este dincoace, ca noi, ca sa-i trezim pe ei sau sa-i facem sa vina la biserica, sa se pregateasca, noi… nimica. Intr-o biserica ca la noi, plina cu 120 de maici, ar trebui sa fie acolo negru, sa nu incapa credinciosul in biserica de maici. Da de unde, ca ele, ba ca-i bolnava, ba ca nu poate, ba ca e oprita de zile, si asa mai departe… Nu merge, nu e ravna, nu e dragostea…

Cu postul… (…) credinciosii ce sa mai vorbim, saracii, ca ei n-au antrenamentul si n-au ravna pe care ar trebui s-o aiba… Barbatul ii spune femeii, cand [ea] il cheama la biserica: ia hai sa te spovedesti, ia hai sa te impartasesti: “Dar ce vrei tu, sa ma faci pe mine calugar? Eu am randuielile mele, aia e pentru calugari”… Iata ca omul nostru indata se strica, calugarul si el la fel, nu face nimic, si ne gasim in fata primejdiei, in fata mortii cu totul nepregatiti. Nu numai ca nu incercam sa facem…, dar nici sa potrivim (?). Ei, si atunci Dumnezeu se supara mai mult pe noi. Suntem atat de indaratnici, de rataciti, cu mintea, si cu sufletu,l si cu trupul si cu toate pornirile noastre. Nu vrem nimic, catusi de putin asa, sa ne apropiem de Dumnezeu. Ne uitam la televizor, vedem prapadul Japoniei, vedem cutremurele, vedem toate incercarile astea, cutremure mai mici sau mai mari, dar sunt niste semne care dovedesc o apropiere a noastra [de sfarsit]. Acum apropierea sfarsitului, cand va fi, Dumnezeu o stie, ca noi le intuim asa dupa toate probabilitatile, dar faptul este ca nu ne miscam deloc, ramanem in amortire, ramanem in moarte, ramanem in pieire, si nu avem, asa, cutezanta sa ne ridicam putin, sa ne antrenam putin sa facem ceva.Partea mireana, este destul de slabuta, dar uite ca mai misca totusi. Imi povestea un crestin din Suceava ca el a antrenat vreo trei sute de credinciosi sa citeasca Psaltirea pana la saptamana Floriilor. Iata un exemplu, si multe altele, [de intiativa] pe care nu au luat-o calugarii sau preotii, au luat-o mirenii intre ei acolo, sa faca podoaba aceasta a Bisericii. Dar daca ar fi sa se adune si sa se porneasca pentru o dispozitie: post si citirea Psaltirii, doua saptamani, trei saptamani, ma rog, cat poate fiecare, dar sa se faca ceva. Dar nu se face nimica, parca suntem stapaniti de un duh al indaratniciei: vedem cu ochii, auzim cu urechile si nu credem. Ce sa mai vorbim despre lumea asta atee care este asa de impietrita, cu fumatul, cu baut, petreceri, cu televizoare, calculatoare, toate tehnicile acestea, care ne darama sufleteste si trupeste.

– Sunt crestinii lumina lumii sau ar trebui sa fie? Ce-ar trebui sa faca, ca sa fie?

– Lumina lumii ar trebui sa fim intai noi, care suntem socotiti ca purtam uniforma si avem toate la indemana – si slujbele, si tipic, si randuieli, toate puse la dispozitia noastra, numai sa le aplicam catusi de putin. Dar nu se face nimic, ca este, cum am spus, parca o moarte sufleteasca, o adormire totala. Probabil ca este si in viata noastra un diavol care ne asalteaza mereu inspre rau, inspre moleseala si inspre indeferentism. Ca cel mai mare rau la ora actuala nu-i nimic altceva decat indiferentismul, care ne duce la adormire, ne duce la amortire, la pieirea noastra sufleteasca.

– Cum se poate iesi din moartea asta?

– Pai se poate iesi numai asa, macar sa punem un inceput bun! Sa avem si noi taria sa ne hotaram, in sfarsit, catusi de putin, sa facem ceva. De la familie la familie, de la sat la sat, de la comuna la comuna, judet si asa mai departe, se poate face ceva care sa ne incalzeasca putin si sa avem macar tarziu o pregatire pentru nevoile acestea.

E ceva, asa, de neinchipuit sa vezi tu cum dispar masini, trenuri intregi, se duc in avalanse de ape, ceva neinchipuit sa le vedem noi cu ochii nostri pieirea aceasta a lumii, a copiilor, a batranilor, a femeilor, a bolnavilor, a spitalelor, in sfarsit, aruncate in valurile marii si dusi, si pierduti asa. E ceva inspaimantator, pai n-ar trebui nici sa ne mai culcam, sa mai dormim, sa mai mancam ceva, nu ne mai e ingaduit sa vorbim desertaciuni… Sunt lucruri care ne inspaimanta. De ce le-a dat Dumnezeu (…?)? Le-a dat tocmai catusi de putin sa ii trezeasca. Dar uite ca aceasta trezire e foarte tarzie si greu de patruns in viata noastra. Ar trebui sa plangem, sa ne caim, sa vedem ca suntem la marginea prapastiei, in toata drama asta pe care o traim. Dar nu se misca nimic, nimic. Muzicile sunt aceleasi, distractiile lumii sunt aceleasi, televizoarele, calculatoarele… Toate cele care ar trebui sa ne fie la indemana pentru pregatirea noastra spirituala, ne sunt pentru pregatirea iadului, pregatirea satanei. Dimineata cand te scoli n-auzi nimic decat… Dai drumul la televizor, dai drumul la calculator… Chiar copiii din casa noastra, din familia noastra, sunt asa de slab indrumati si pregatiti.

Nu mai vorbim de scoli care n-au nicio grija. Dimpotriva, mereu in uniformele astea goale, in slabiciunile astea trupesti… Daca un copil vine acoperit, o fetita de 12-14 ani, vine mai decenta la scoala, mai pregatita duhovniceste, ei bine, trebuie sa o asalteze ceilalti copii – parca sunt iadul iadului – pana si invatatorul sau invatatoarea: ce umbli tu asa, ce faci tu, schimbi tu acuma lumea, ia da ‘batista’ de pe cap, ia da fusta si pregateste-te pentru lumea asta. Vedeti cum este, parca este inadins, ca sa puna o pozitie de satanizare a lumii, a copiilor, a batranilor? Si batranii, nu mai vorbim, stau si casca gura la televizor acolo, acolo mananca, acolo bea, acolo sta, isi scurg ochii acolo, si moare cu paharul langa el, cu sticla sub cap. Asta e pregatirea noastra pentru sfarsit, asta e fiorul pe care ni-l da Dumnezeu? Parca am fi (…?), satanizati, sa aruncam tot este frumos, si de ajutor, si bun, si sa luam toata scursura asta a societatii, ce are mai rau omenirea, sa luam noi si sa cultivam. Asa ca nu stiu ce-o sa mai fie, dar, deocamdata, stam pe o pozitie foarte critica si primejdioasa pentru mantuirea noastra.

– Pot Sfintele Taine sa schimbe ceva?

– Sfintele Taine, tocmai vorbeam cu cineva pe aici, pentru Sfintele Taine indata se pune omul la intrebare [la cercetare de sine, n.n.]. Mai, vin sarbatorile, vine duminica, vine saptamana asta mare a Sfintei Cruci, vin in sfarsit zilele acestea deosebite, din ce in ce mai aproape, vin Rastignirea si Patimile Domnului. Apoi, se intreaba fiecare, chiar cat e de slab crestinul nostru, dar isi pune intrebarea si el, si daca mai este si ajutat in privinta aceasta a pregatirii lui sufletesti, sa mearga la parintele si sa isi spovedeasca pasurile lui sufletesti, sa puna de-un inceput de rugaciune, sa mearga sa ia blagoslovenie sa il puna la Sfanta Taina, in fata Sfantului Potir. Apoi el, sigur ca se ingrijeste catusi de putin, se intreba si el: mai, ce am de facut eu? Pai, ce-ai de facut? Ia vezi o rugaciune de dimineata, ia deschide ceaslovul acolo daca-l ai si citeste un paraclis al Maicii Domnului, ia mai citeste acolo doua trei catisme pe zi, ca sa termini intr-o saptamana macar o Psaltire.

Si uite asa luand lucrurile, facand acolo o rugaciune de Sfanta Impartasanie, citeste un canon al Mantuitorului Hristos, citeste un acatist al Mantuitorului, ia ai sa vezi, daca deschizi Psaltirea, la sfarsit, daca o ai in casa – dar fiecare crestin de bine de rau are o Psaltire acolo – la sfarsitul ei este Paraclisul Maicii Domnului, Paraclisul al doilea, toata bogatia, cate tablouri frumoase sunt acolo, si de sanatate, si de trezire a omului inspre pocainta si o mangaiere, in acelasi timp, ca Paraclisul este cea mai frumoasa rugaciune in cinstea Maicii Domnului. Iata ca se fac foarte putin rugaciunile acestea. Nici nu se stiu aproape. Cati dintre credinciosi cunosc ei frumusetea aceasta a podoabelor rugaciunilor noastre ortodoxe?

Cata pregatire trebuie sa faci pentru o Sfanta Impartasanie; nu mai vorbesc despre canonul asta cat este de frumos si de larg, sa il faci seara, sa pregatesti canonul acesta, iar a doua zi sa faci rugaciunile acestea frumoase, unele mai scurte, unele mai dezvoltate, dar toate parca merg ca o scara spre cer pentru pregatirea noastra duhovniceasca, ca sa te gasesti in fata Sfantului Potir sa primesti Trupul lui Hristos. Iata ca aici este tot varful pregatirii noastre, sa fii catusi de putin inarmat cu rugaciune, cu post, cu nevointa, cu tacere, cu o retragere in sine, catusi de putin, din toata tehnica asta a distractiei, sa te regasesti in camaruta ta acolo, sa citesti o rugaciune, sa faci aceasta frumoasa pregatire pentru Sfintele Taine.

Cat sunt Sfintele Taine in sine, pregatirea lor, dar cat e timpul acesta de 40 de zile sa pui, zi de zi, o nevointa catusi de putin pentru o regasire a noastra sufleteasca. Si iata, intr-un sat, intr-o comuna, intr-un judet, daca fac 70, 80, 100 de suflete, dragul meu, pregatirea aceasta, apoi acestia sunt oamenii care salveaza cele mai pacatoase suflete si le pregatesc pentru inviere si pentru renasterea lor duhovniceasca! Si lucrul nu e prea greu, ca nu ceri munti de nevointa, dar macar o rugaciune de dimineata, un paraclis al Maicii Domnului, un acatist al zilei, sa-l facem asa catusi de putin acolo, cu copiii nostri. Si daca copiii o sa vada pe tata si pe mama… Ca cel mai bun pedagog nu este urechea, este ochiul. Copilul cand vede, aceea si face. Nu trebuie decat sa te asezi la rugaciune, faci o inchinaciune doua trei, faci doua trei metanii si copilul cat e de mic se pleaca si el acolo si face o matanuta, face o inchinaciune. Dar daca vede, ca daca nu vede copilul, ce sa faca, numai daca ii spui: du-te si te roaga, fa metanii, fa inchinaciune.. [nu face numai daca ii spui, fara sa vada]. Am spus: copilul daca vede face si el. Noi degeaba spunem copilului sa nu bea, sa nu consume alcool, sa vina devreme acasa, sa nu umble haihui, daca toate lucrurile astea nu le vede la tata si la mama, zadarnic i le spui lui. Copilul daca vede, el te copiaza si face intocmai. De aceea si in viata noastra calugareasca, un tanar care vine la manastire, e scutit (?)… ca el sa vada acolo ce program are batranul, cum se misca el, si atunci copilul acesta, tanarul acesta, invatacelul va incepe sa miste si el pe coordonatele acestea. Si el va ramane cu pecetea aceasta toata viata lui, ca si-n viata de familie. Copiii se antreneaza sa faca cum faceau parintii lor: uite-asa facea mama, asa facea tata... […]. Noua nu ne trebuie altceva, la ora actuala decat modele de viata, ca sa le vedem, si sa ne orientam.

Ei, cam asa ar fi trebuit sa facem si noi ca sa ne putem bucura de aceste zile frumoase. Iata vine acum saptamana Sfintei Cruci, saptamana a treia, un varf de nevointa a vietilor noastre din manastiri, a ascetismului nostru, a crestinismului nostru. Ce frumoasa e, se impodobeste Sfanta Cruce, se scoate tocmai modelul acesta care ne orienteaza pe noi, ne intareste, ne pune din ce in ce, din treapta in treapta sa ajungem oarecum in frumoasa zi a chemarii Domnului: Veniti la Mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi. Apai unde sunt crestinii nostri de altadata sa mergem noi acolo, sa ne odihneasca Domnul?… Sa mergem, catusi de putin asa, sa ne luam unii cu altii si sa petrecem viata noastra primara a crestinului de altadata. Amin!

Domnul sa ne asculte, sa ne mantuiasca, sa ne grijeasca, sa ne apere de toata primejdiile acestea grele… Sa luam exemplu de la nenorocirile altora si sa ne indreptam pe noi. Ca de aceea, atat de mult o venit cu pierzarea asta a sufletelor, si bune, si rele, si toata civilizatia, toata tehnica asta, o ramas un val de apa si pe urma aburi care ies de pe urma straduintelor noastre de veacuri. Civilizatia, iata, tehnica, unde e tehnica, unde-i toata stradania noastra? Iat-o in fundul mâlului si al apelor… Miroase a pustietate, asta e tehnica si civilizatia care ne-a adus pe noi…

Acuma sigur ca si tehnica, si civilizatia asta e data de Dumnezeu sa ne folosim de ea, dar sa o folosim cu raspundere si sa o folosim [astfel incat] sa nu ne deranjeze viata noastra sufleteasca. E bun, sigur, sa inlocuiesti o lumanare cu un bec. Dar sa fie spre rugaciune, spre o carte de predici, spre o carte folositoare. Ca acuma se tipareste o carte care inainte se facea in 2-3 luni sau de zile sau intr-un an de zile, acum s-o tiparesti; acum o scrii, si maine e sub nasul tau sa o citesti, cartonata si frumos aranjat. E tehnica, na! Dar o folosesti cum trebuie si pentru ce trebuie. Sa ascult o predica, sa ascult o conferinta, sa ascult ceva frumos. […] Greu este ca nu mai are cine le citi! [cartile]. Nu le mai cauta nimeni. Atunci alergai dupa o carticica sa o gasesti sa iti faci o mangaiere sufleteasca. Acum le avem pe toate, dar nu avem oameni, nu avem sufletele care sa creasca si sa le caute. E tehnica, sigur, folositoare si asta, dar bineinteles ca… sa te fereasca Dumnezeu sa deschizi un internet acuma, sa te uiti ce e pe el acolo. Cate la suta sunt bune, cate sunt rele? Dar daca am fi intelepti noi, sigur ca le-am folosi, le-am popula cu cele bune, cu cele vrednice. Acuma stai pe scaun frumos, si apesi pe buton si iti apar toate lucrurile, ce s-o intamplat de ieri pana azi, iti vin sub nas toate sa stii ce se-ntampla. Numai sa fim noi intelepti si sa stim sa le folosim pentru mantuirea sufletelor noastre.

Ei, dragii mei, cu acestea, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa ne nevoim si noi catusi de putin, sa ne apropiem asa, in bat, in batranetile noastre, in saracia noastra spirituala, sa ne bucuram de toate zilele acestea frumoase pe care le avem, ca macar asa cum sunt acuma, cum le avem asa, sa nu se complice viata noastra cea de toate zilele. Ca vedeti dvs.: razboi, razmerite, rascoale, toate pregatiri pentru distrugerea noastra spirituala. Nu e atat o pregatire armata pentru lupte si razboaie, cat este tulburarea sufleteasca, pentru ca asta este si scoala vrajmasului, sa ne tulbure, sa nu avem liniste, sa nu avem pace pentru o zi frumoasa de duminica, de sarbatoare, sau o zi de viata duhovniceasca in familie. E mereu o sacaire a vrajmasului ca nu cumva sa ne gasim noi intr-o liniste. Ci mereu trebuie sa stam inarmati, sa ne gandim, dar oare ce face copilul nostru, ca este-n Mangalia, ca este-n Australia, in America, in Canada, si iata asa alergam de la o zi la alta, sa nu ne gasim pacea si linistea. Pentru ca este si o arta. Cineva neaparat are tot interesul sa ne duca la aceasta stare de fierbere spre peirzarea sufleteasca a noastra. Nu mai vorbim despre cipurile astea care sunt o mare ispita pentru lume si-o pierzare de suflete. Multi care nici nu stiu saracii despre ce e vorba, dar prind asa si se ineaca cu pasapoarte, cu buletine, cu toate lucrurile acestea. Iata, ca vine acuma semnatura electronica. Daca nu ai cipul, mori acolo, nu-ti vin in ajutor, sa te ia un doctor, sa te duca la un tratament. Stai acolo si mori, parca am fi in secolele cele mai salbatice ale omenirii, dar si atunci, cel putin, venea unul cu un ceai, cu o buruiana, venea si iti dadea acolo si te punea pe picioare cumva. Acuma trec pe langa tine pe strada: are cipul, n-are, ei atunci lasa-l. Si iata, acum, alta ispita prin tehnica noastra.

Dumnezeu sa-i ierte pe japonezii aceia, dar ei au inventat toate dracoveniile astea – si nu-i acuz, nu-i invinuiesc, ca si ei au vrajmasii lor si ingerii lor, fiecare natie. Dar unii sunt mai iscusiti decat altii, si sigur ca vin cu toate dracoveniile si ne vatama sufleteste. Dumnezeu sa-i ierte pe toti cei care s-au dus in nenorocirile acestea, dar sa fie pentru noi o pilda! Si ma rog sa ne cutremuram putin, caci putem fi si noi in locul lor oricand.

De aceea, puneti-va putin la ingrijire sufleteasca, mergeti la parintele de va spuneti pasurile sufletesti. Gasiti un duhovnic bun, asa cum cautati un doctor bun si va duceti in Franta, in Canada, pentru a fi sanatosi, asa sa va cautati si unul sufletesc, ca sa ne putem salva viata noastra sufleteasca.

In vecii vecilor, Amin”.

SURSA ” http://apologeticum.wordpress.com/2011/03/20/interviu-cu-parintele-justin-sfaturi-la-vreme-de-post-si-de-stramtorare-prin-cutremure-si-razboaie/”

SECTELE DIN ROMÂNIA. Exorcizări şi miracole contra cost – imagini cutremurătoare într-un reportaj „România, te iubesc”

Pe lângă cultele recunoscute oficial în România prosperă zeci de secte care funcţionează sub paravanul fundaţiilor care pretind că oferă ajutor spiritual. În fapt, câştigă bani grei din naivitatea şi disperarea oamenilor grav bolnavi care ar face orice ca să trăiască. Un reportaj “România, te iubesc”, difuzat la PRO TV

Fiecare caută un răspuns pentru viaţa sa şi-şi doreşte protecţia divină. În vremuri de criză, când mulţi au ajuns la capătul puterilor şi nu mai au de ce să se agaţe, credinţa îi linişteşte, îi ajută să-şi depăşească problemele.

Românii au mai mult ca oricând nevoie de credinţă şi-o cauta cu disperare oriunde. Pe lângă marile hramuri ale bisericii mamă care adună mulţimi impresionante, un alt fel de ortodoxie, spectaculoasă şi radicală se dezvoltă la Moşuni, un cătun de lângă Târgu Mureş. În fiecare săptămână, un simplu preot de ţară, Cristian Pomohaci, reuşeşte să adune în jurul său mii de oameni. Bolnavii incurabili îl caută, iar cei care îi sunt aproape, ucenicii, îl divinizează.

Ovidiu Ciobotă este unul dintre “discipoli”. “Ne are pe noi, noi suntem copiii lui, are mai mulţi decât vă imaginaţi vreodată. Suntem foarte mulţi care ne simţim copiii lui, poate de multe ori nu-mi simt părinţii mei trupeşti, părinte nu e cel care te naşte, e cel care te creşte şi părintele m-a crescut pe mine, m-a crescut spiritual”.

Alţii au stat pe lângă părinte, dar au plecat.

“M-am încadrat în acel grup până mi-am dat seama că este o sectă foarte periculoasă pentru cultul nostru ortodox, femei care se vaită, exorcism… Sunt în secolul XXI sau în Evul Mediu, naiba stie”, spune o femeie care nu vrea să i se ştie identitatea.

Un preot ieşit din canoane

Parintele Cristian Pomohaci are un profil aparte. Este separat de preoteasă, deşi în mod normal legile Sfântului Sinod îl obligă să fie căsătorit. De asemenea, pe lângă preoţie, Cristian Pomohaci mai cântă şi muzică populară.

Are peste o mie de prieteni pe Facebook, 30 de ucenici ultra-dedicaţi în viaţa reală care locuiesc în clădiri ridicate lângă biserică, are patru copii înfiaţi cu vârste cuprinse între 13 şi 26 de ani, conduce o gospodărie impresionantă, cu oi, vaci şi porci în care lucrează ucenicii săi.

La fel s-a întâmplat şi cu soţia unui om de afaceri din Reghin, care locuieşte acum alături de părintele Pomohaci.

“Soţia mea îl vede ca pe Iisus Hristos pe pământ, îi pune poza la cap, e durere… I-am spus ca nu se mai poate, trebuie să se adune, să facă ceva, dar nu ai cu cine discuta. Spune că menirea ei este să aducă cât mai mulţi oameni acolo. Mulge vaci, face agricultură, păzeşte biserica, face slujbe în locul lui, e mâna lui forte”, povesteşte omul de afaceri.

Femeile de la Moşuni sunt, însă, mulţumite de ceea ce fac. Este şi cazul doamnei profesoare Otilia, pe care reporterii PRO TV au găsit-o îngrijind porcii din gospodărie. Face acest lucru de şapte ani.

“Pentru mine reprezintă chipul lui Hristos. Din toată inima vă mărturisesc că nu voi putea niciodată mulţumi lui Dumnezez că am ajuns la Moşuni. Am aici o casă şi o familie, ceea ce pentru un om singur ca mine, având în vedere statutul meu de femeie nemăritată, e mare lucru. Să ai o familie, mai mult decât una în limite biologice, e mare lucru”, spune Otilia.

Cadouri pentru biserică

Mulţi dintre cei care vin la Moşuni au probleme de sănătate grave şi sunt dispuşi să creadă şi să facă orice ca să trăiască.

Simona Gurghean are feţita bolnavă de tetrapareză spastică. A fost la toţi doctorii şi acum încearcă şi calea credinţei. Deşi este pentru prima data la Moşuni, o trec fiori. “E ceva deasupra noastră, nu ştiu, simt o căldură, simt o căldură deasupra mea, acum am simţit-o”…

Totuşi, nu este uşor să ajungi la părinte. Există liste de aşteptare, iar ca să te vindeci se spune că trebuie să asişti la slujba din noaptea de vineri. Înainte de slujba cea mare, eşti îndrumat de oamenii preotului să cumperi daruri pentru sfântul altar, ulei, prescură, vin, toate în valoare de 16 lei.

Cu acatistul făcut în care explici de ce necaz vrei să scapi şi cu darurile mergi în biserică şi le laşi la altar. În funcţie de gravitatea problemei ţi se cere să cumperi un număr de lumânări care în general variază de la 50 la câteva sute. Lumânările se dau înapoi stinse şi ajung din nou la vânzare. Darurile care se aglomerează în altar, sunt apoi scoase pe uşa din spate a bisericii.

Slujba de vineri noaptea şi exorcizările

Este ora 12 noaptea şi biserica geme de enoriaşi. Într-o adâncă fervoare religioasă, toţi se pregătesc pentru apariţia părintelui.

În prima linie stau femeile despre care se spune că sunt îndracite. Maria lucrează la poşta în oraşul Victoria şi a ajuns la Moşuni când a văzut că se simte rău. Este stropită cu aghiasmă ceea ce pare că o doare. “Mă chinuie un duh rău. Am venit la părintele, am luat 16 posturi”, spune Maria. A fost pe la mai mulţi medici, dar, nedând de cap răului, a luat calea bisericii din Moşuni. Întrebat dacă femeile “îndrăcite” au un diagnostic, părintele Pomohaci răspunde laconic: “Satana nu are diagnostic”! După ce termină cu femeile, părintele Pomohaci exorcizează şi un bebeluş. “Copilul acela micuţ îl avea pe diavol în el. Un blestem sau o satană, satana nu-ţi dă stare de euforie niciodată”, spune părintele. La două noaptea, femeile sunt extenuate de postul lung şi aspru şi de atmosfera ireală din biserică. Li se spune că dacă vor să se vindece trebuie să repete şedinţele de exorcism, să ţină canonul şi să creadă că prin preot lucreaza Dumnezeu.

Practicile preotului Pomohaci nu sunt pe placul Episcopiei Alba Iulia.

Părintele spune însă că ceea ce face el este ortodoxism românesc şi nimic mai mult. “Eu nu sar din dogmele ortodoxe române, nu sar peste cal, nu exagerez în nimic. În afară de faptul că sunt mai lacom şi mai rău decât unul care nu are atât cât am eu. Îl iubesc mai mult pe Dumnezeu, îmi doresc să am mai mult şi să pot da celor din jurul meu”, spune preotul Pomohaci.

Catedrala credinţei, zece la sută din venituri pentru un miracol

Bucureşti. În căutarea unei vindecări se află şi zecile de oameni care vin zilnic la “Catedrala Credinţei”, un fost cinematograf de cartier, de pe Şoseaua Fundeni. “Biserica Universală” este creaţia unor brazilieni, iar predicile sunt pline de patos şi atrag mulţimile. Biserica Universala nu face parte dintre cultele recunoscute în România şi nu are personalitate juridică. În schimb are filiale în toată ţara şi multă putere. Cu ce îşi racolează adepţii, în special oameni foarte simpli? Cu promisiunea unei minuni.

Brazilienii îşi fac reclamă la un popular post de televiziune şi au întruniri zilnic. Ţin slujbe de vindecare pentru boli incurabile sau promit că redresează firme nenorocite de criză. Sâmbata se tine slujba pentru rezolvarea lucrurilor imposibile. Minunile se întâmplă însă numai dacă plăteşti. Cât? A zecea parte din salariu sau din pensie, bani pentru care brazilienii au produs şi plicuri tipizate. “Credem în biserica asta. Dau a zecea parte din pensie. Am o pensie de 862 de lei”, spune o bătrână care vine aici.

Slujba de vindecare se transformă într-un spectacol amplificat de şase boxe puternice. Oamenii sunt invitaţi să închidă ochii şi să pună mâna pe acea parte a corpului care-i doare. Aşa zisul preot este îmbrăcat într-un halat alb, ca doctorii.

“În numele lui Iisus, orice este necurat, orice este rău, lasă-l, lasă-l, lasa-l”, spun oamenii în cor. “Ieşi cancer, ieşi, ieşi, ieşi”, sună altă rugă.

Tratamentul merge şi nu merge. “Eu am fost cel mai mare beţiv, am fost cel mai mare beţiv şi încă mai beau. Acum m-am rugat la Dumnezeu şi de două şedinţe nu mai beau… Azi am băut două pahare de vin”, spune unul dintre membrii Bisericii Universale.

Adepţii Baha’i, gata să-şi sprijine financiar credinţa

Ne aflăm într-un apartament elegant din Bucureşti. Gazde ne sunt adeptii Baha’i, oameni educaţi care au găsit un răspuns pentru căutarile din viaţa lor după ce au renunţat la ortodoxie. 7.800 de români cred în învăţăturile lui Bahaulah, un persan care-a trăit la sfârşitul secolului XVIII. Adeptii Baha’i nu beau, nu fumează şi nu au lăcaşuri de cult.

Rareş Prunduş este specializat în marketing şi lucrează la o firmă din Bucureşti. Avea 14 ani când a auzit de credinţa Baha’i. Nişte prieteni alături de care învăţa engleză i-au vorbit de învăţăturile lui Bahaulah. L-a prins repede. “A fost ceea ce căutam ca să mă liniştesc, pentru că nu mă simţeam în apele mele, eram rebel”, spune Rareş. Credincioşii sunt convinşi că mesagerii lui Dumnezeu au fost Abraham, Iisus, Buddha, Mohamed. Însă ultimul trimis al lui Dumnezeu pe pământ, Bahaulah îi conţine pe toţi.

“În momentul în care eu am spus că sunt baha’i nu înseamnă că am renegat ce eram înainte, din contră, am acceptat mai multe. Contribui şi financiar. Cu cât pot”, spune Rareş.

În concluzie, fiecare om este liber să creadă în ce vrea el dacă asta îi face bine. Însă de un lucru putem să fim siguri: cel mai uşor poate fi manipulat un om aflat în suferinţă. Un om care simte o nevoie acută să creadă în ceva, să găsească un rost şi un sens superior pentru viaţa lui. “Crede şi nu cerceta” poate fi uneori cea mai scurtă cale spre pierzanie. (Antoaneta Dohotariu, PRO TV)

Comentariu saccsiv:

Intr-adevar, sectele sunt o mare problema si daca documentarul se limita doar la ele, era bine. Insa trustul de presa al familei Lauder nu se dezminte nici de aceasta data, asa ca au bagat la gramada si un fragment cu preotul Cristian Pomohaci, in dorinta lor turbata de a scuipa si pe ortodoxie. Caci prin extensie au atacat si ceea ce de fapt ii doare pe ei cel mai tare: vindecarile reale, pelerinajul la Sfintele Moaste si scoaterea de draci.

Spune preotul Constantin Stoica, purtatorul de cuvant al Patriarhiei:

In Biserica Ortodoxa Romana nu se fac exorcisme, in sensul consacrat al termenului.”

Incredibil. Si de cand e interzis?

Insa trustul a dorit ca publicul sa traga concluzia: cine cauta sa-l vindece bunul Dumnezeu, este asemenea cu acei sectari. Deci cei ce cauta vindecari si sa scape de demoni, chiar daca merg la Sfintele Moaste sau la Biserica Ortodoxa, sunt asemenea lor …

SURSA „http://saccsiv.wordpress.com/2011/03/20/video-pro-tv-despre-preotul-cristian-pomohaci-si-secte-sau-cum-sa-manipulezi-publicul-ca-exorcizarile-si-vindecarile-din-biserica-ortodoxa-sunt-false/”

http://garduldefier.files.wordpress.com/2011/03/111.jpg

http://garduldefier.files.wordpress.com/2011/03/221.jpg

http://garduldefier.files.wordpress.com/2011/03/331.jpg

http://garduldefier.files.wordpress.com/2011/03/441.jpg

http://garduldefier.files.wordpress.com/2011/03/55.jpg

 

SURSA : „http://garduldefier.wordpress.com/2011/03/21/foarte-importantdistribuiti-acest-tabel/”

Pr. Ioan:   “Ştim cã, rugãciunile pe care le faceţi la cererea credincioşilor sunt însoţite de post aspru pe care-l faceţi personal, recomandaţi şi credincioşilor care vin cu diferite trebuinţe sã posteascã şi ei.
Vã rugãm sã precizaţi dacã postul pe care-l recomandaţi pentru diferite trebuinţe este o regulã stabilitã de Bisericã, sau numai o recomandare din partea dvs. în calitate de duhovnic şi doctor sufletesc? Vã cer sã precizaţi acest lucru, deoarece, am întâlnit pãreri contradictorii  din partea unor persoane chiar în materie de autoritate în Bisericã care, nu acceptă şi nu înţeleg ca autentice aceste recomandări, le consideră inovaţii în cult şi reţete personale.
Pr. Ilarion:   Sã fie bine de luat aminte, a nu se confunda rânduiala Sfintei Biserici cu privire la post, rânduialã ce stã scrisã în Sfânta Tradiţie de Sfinţii Pãrinţi şi predicată de la amvon de cãtre slujitorii Sfintelor Altare, cu recomandãrile pe care le fac eu sau alţi duhovnici.
Este bine ştiut cã, Biserica a rânduit cele patru posturi mari de peste an: Postul Mare (a Sf. Paşti), Postul Crãciunului, Postul Adormirii Maicii Domnului şi Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel. Apoi, posturi de o singurã zi: miercurea şi vinerea de peste an; Înălţarea Sfintei Cruci (14 Septembrie); Tãierea Capului Sf. Ioan Botezãtorul (29 august); Ajunul Crãciunului şi Ajunul Bobotezei. Înafarã de aceste posturi, rânduiala Sfintei Biserici mai porunceşte şi postul stabilit de chiriarhul locului în anumite momente din viaţa Bisericii, pentru diferite trebuinţe. Posturile sunt rânduite de Sfânta Bisericã şi, sunt obligatorii pentru fiecare creştin cu câteva excepţii sau dezlegãri de la post: a bãtrânilor neputincioşi, a bolnavilor, a femeilor însărcinate şi a copiilor sub 7 ani. Ca formă, Sf. Bisericã stabileşte două feluri de post: ajunare (post aspru) – nu se mãnâncă nimic timp de 24 ore şi post uşor – adicã, înfrânare de la mâncãruri de frupt (lapte, brânzã, carne şi ouă). După sfatul Sfintei Scripturi, postul trebuie întotdeauna însoţit de: spovedanie (cãinţã, întoarcerea de la pãcat), milostenie, fapte bune şi împãcarea cu aproapele. Sfânta Scripturã, recomandã postul însoţit de rugãciune ca arme în luptã cu diavolii, cu bolile şi cu ispitele. Dau un exemplu în acest sens: la vindecarea copilului lunatic Mântuitorul, afirmã: „Acest soi de diavoli numai cu post şi rugãciune iese”(Mc.9,29). Nu precizează ce fel de post, de câte zile şi ce rugãciuni pot gonii pe diavoli. Dacã citim „Vieţile Sfinţilor”, vom descoperi cã, fiecare Sfânt Pãrinte, în lupta cu ispitele a practicat postul şi rugãciunea în mod diferit. Fiecãruia, cum i-a descoperit Dumnezeu. Efectul rugãciunii şi a postului, impactul lor in lupta cu ispitele şi încercãrile în mijlocul cãrora se aflau, a fost mãsura de apreciere pentru fiecare situaţie în parte. Consider că felul şi forma postului şi a rugãciunii, depind de forma şi felul încercãrilor, depind de soiul şi puterea diavolului care ne aduce necazul şi împotriva cãruia trebuie să luptãm, dacã vrem sã ne eliberãm din muncirea lui. Unii diavoli sunt mai mici şi alţii mai mari ca putere şi misiune. În multe situaţii, se adunã mai mulţi la un loc, ajutându-se în lupta cu noi ca să ne poată birui. De aceea, se recomandã, după caz şi situaţie, zile mai puţine sau mai multe de post, post mai uşor sau mai aspru, rugãciuni mai multe şi mai mari (Sf.Liturghie, Sf.Maslu, Exorcisme, Acatiste, Sfeştanie, s.a.m.d), metanii mai puţine sau mai multe, lumânãri mai puţine sau mai multe, s.a.m.d. Numãrul lor este diferit dar, se cautã ca, numãrul sã aibã un simbol de care vrãjmaşul să se teamã şi să asculte, aşa cum ar fi numerele:
– 1-În numele unui singur Dumnezeu;
– 3 -În numele Sfintei Treimi;
– 7 -În numele celor şapte Sf.Taine;
– 9-În numele celor 9 cete cereşti pe care le chemi în ajutor în lupta cu cetele diavoleşti;
– 12 -În numele celor 12 Apostoli;
– 13 -În numele celor 12 Apostoli şi a Maicii Domnului;
– 40 -În numele celor 40 de zile postite de Mântuitorul în Muntele Carantaniei respingând ispita şi alungând pe diavol.
Unii creştini, în tradiţie mai folosesc şi numărul „33” – în numele celor 33 de ani trăiţi de Mântuitorul pe pământ, sau alte numere care ar reprezenta: spinii sau rănile Mântuitorului Hristos, ceea ce se practică mai mult la catolici. Însă, aceste numere nu au o justificată semnificaţie, deoarece nu se pomeneşte nicăieri în Sf. Scriptură sau în Sfânta Tradiţie, câţi spini au rănit capul Mântuitorului, câte picături de sânge au curs, câte răni a suferit Mântuitorul în urma bătăilor pe care le-a primit. Deci, sunt nişte apocrife de care trebuie să ne ferim. Trebuie să ne ferim, deoarece, nu ştie nimeni exact numărul, şi crezând în ceva ce nu este exact şi adevărat este păcat. Şi diavolul poate zădărnici rugăciunile şi postul dacă ele nu se bazează pe un adevăr. Nu ne ajută la mântuire să ştim numărul bicelor primite, numărul spinilor, numărul rănilor, numărul cuielor şi cât sânge a curs, ci, încredinţarea că Mântuitorul le-a răbdat pe acestea cu multă dragoste pentru a ne răscumpăra prin ele.
De multe ori se recomandă un fel de post şi rugãciuni însã, rãmân fãrã efect şi fără rezultat, fapt ce impune duhovnicului o cercetare mai atentã a cauzei. Cauza poate fi lipsa de credinţã, necăinţa pentru păcatele grele sau armele cu care ne luptãm trebuiesc mai întãrite: postul şi rugăciunea. În concluzie, să nu se considere de către nimeni cã, substitui în vreun fel rânduielile bisericeşti cu privire la post şi rugăciune. Pe lângă rânduielile bisericeşti statornicite de Sfinţii Părinţi, pentru a spori şi mai mult evlavia şi râvna credinciosului care se vrea îmbunãtãţit în cele duhovniceşti, fac recomandãri pe care le consider utile şi verificate în anii mei de pastoraţie şi care au dat rezultate sporite în lupta cu necazurile şi încercãrile venite de la diavoli. Vreau sã precizez cã, niciodatã nu le-am scris pe hârtie şi nu am lãsat pe nimeni s-o facã. Sfaturile mele duhovniceşti sunt personale şi nu rânduieli bisericeşti. Tu, dacă mă înregistrezi acum, să fie pentru tine şi să le scrii ca simple sfaturi.
Postul şi puterea lui
Pr. Ioan:   Vă rugăm, să ne spuneţi din experienţa sfinţiei voastre ceva legat de post şi rugăciune, câteva exemple, sfaturi sau aspecte de taină a postului ca armă în luptă cu ispitele, necazurile şi diavolii, prezente în viaţa credincioşilor.
Pr. Ilarion:   Mai întâi, vreau să vă spun că orice post cât de mic dă de furcă diavolilor, şi prin el cel ce posteşte devine mai puternic, deoarece postul esteînfrânare. Diavolilor, nu le place înfrânarea ci desfrânarea. Prima ascultare la care i-a pus Dumnezeu pe oamenii Adam şi Eva, a fost ascultarea înfrânării – să se înfrâneze şi să nu mănânce din ceea ce i-a oprit. Pentru perioada postului încetează omul desfrânat (în sens de neînfrânare). Pentru diavoli, înfrânarea omului înseamnă chinuire, nereuşire, muncă ostenitoare, ascuţimea isteţimii şi chinul ei, vaiet şi plâns, pedeapsă, cădere din treaptă, înverşunare şi răzbunare. Diavolii hulesc pe omul înfrânat, zicând despre el că este: desfrânat, încăpăţânat, împietrit, ticălos, păcătos, necredincios, mincinos, lacom, hoţ, s.a.m.d. Mai cheamă alte şapte duhuri rele să-i ajute ca focul ispitelor şi a nălucirilor să răpună înfrânarea din om. Îl biciuiesc şi, astfel omul răbdând biciul ispitelor care-i vin în post, pentru el Postul este Smerenie. Pentru diavolii care din fire sunt mândrii, smerenia omului postitor şi înfrânat, este ca un foc sau jar de cărbuni pe capul lor şi ţipă de usturime. Cel ce posteşte smerindu-şi trupul şi sufletul, se înalţă şi deschide calea către Dumnezeu. Ca să nu-l piardă, diavolii îl înconjoară, îi întind curse şi-i aruncă săgeţi cu momeli de trufie, crezând că smerenia celui care posteşte este de suprafaţă şi fără rădăcini. Chiar cu lauda postului caută să-l coboare pe om din smerenie, considerată ispita pozitivă. Îi trimite lăudăroşi şi linguşitori dintre casnicii săi sau dintre prieteni care, să-l laude şi să-i aprecieze starea morală, făcându-l să semene cu „făţarnicii„. Diavolului, îi este de ajuns numai o secundă de neatenţie din partea omului, timp în care, omul acceptând lauda celor din jur, i se fură chipul smereniei. Dacă nu reuşeşte cu lauda  postului, încearcă cu ispita negativă, adică cu batjocorirea postului, trimiţând pe casnici şi prieteni să-l batjocorească şi să-l desconsidere ca oarecând pe Iov, poate.. poate…, va simţi durerea mândriei sau mândria rănită şi va zice în inima sa: „ de ce postul meu, nu este apreciat de cei din jur, când eu  mă  străduiesc atât de mult?” Pentru cel ce cunoaşte vicleşugul diavolului şi este cu adevărat smerit şi cu smerenie încercată, va simţi în loc de durerea mândrieibucuria smereniei, bucurie exprimată în cuvintele din fericiri ale Mântuitorului: „Bucuraţi-vă şi săltaţi că plata voastră multă este în ceruri”(Mat. 5, 12), ceea ce pentru diavoli vor fi mai mulţi cărbuni aprinşi care-i vor arde. Cel smerit în inima sa, va zice: „au dreptate prietenii mei, numai Dumnezeu ştie dacă postesc cu vrednicie. Dacă ei  mă hulesc, atunci cu atât mai mult mă vor huli diavolii dacă postul meu nu-i adevărat şi plăcut lui Dumnezeu”. Pentru omul încercat nu este greu să aprecieze că, datorită puterii postului îi vin atâtea ispite din partea vrăjmaşului, şi atunci se întăreşte şi mai mult în ţinerea postului.
Dacă ar fi să vorbim despre rolul postului în viaţa credinciosului, nu am reuşi să terminăm într-o săptămână. Eu aş împărţi folosul postului în trei mari categorii şi anume, prima:
1.-De a ne curăţi trupul şi sufletul.
a.- Curăţirea trupului de tot ce este animal, de grăsimi şi îmbuibare, atunci când ne înfrânăm de a mânca: carne, lapte, brânză şi ouă;
b.– Curăţirea trupului de toxine, nicotină, fum, şi alcool, atunci când ne înfrânăm de la fumat şi băuturi alcoolice;
c.-Curăţirea trupească, atunci când ne înfrânăm de a mai avea relaţii conjugale.
d.– Curăţirea sufletului, atunci când ne oprim de la păcate, le spovedim, ne căim, plângem pentru ele. Prin curăţirea trupului, se curăţă şi sufletul.
2.-De a fi plăcuţi lui Dumnezeu.Îndeplinind toate poruncile lui Dumnezeu, împlinirea faptelor bune, oprirea de la toată înfăţişarea răului şi practicarea zilnic a milosteniei.
3.-De a ne înălţa şi sfinţi.
Îndeletnicindu-ne cu rugăciunea zilnic, cu mersul la Sfânta Biserică şi participarea la Sfânta Liturghie.
Postul negru, sau ajunarea
Pr. Ioan:   Am tot auzit prin popor vorbindu-se de „postul negru”, există aşa ceva şi ce ne puteţi spune despre el!?
Pr. Ilarion:   Aşa se spune în popor „postul negru” la postul ca ajunare, adică nu mănânci şi nu bei nimic toată ziua. Faptul că, nu se mănâncă nimic timp de 24 de ore, la post i se spune „negru”. În cărţile liturgice, nu ai să găseşte această denumire a postului. Preoţii au preluat din popor această denumire şi, o folosesc atunci când recomandă ca cineva să ajuneze. Consider că  nu este greşit, dacă folosim şi acest termen, este mai expresiv, reliefează mai accentuat sensul de ceva greu sau ceva aspru.
Cu privire la ajunare sau la postul negru, am câteva sfaturi pentru cei ce vor să ajuneze, o spun din experienţa mea şi anume:
  • În ziua în care ajunezi, sau ţii post negru numănânci nimic toată ziua.
  • In zilele de post,  nu trebuie să te cerţi cu nimeni,
orice s-ar întâmpla, oricât te-ar supăra cineva, orice ispite ai avea, nici cu cei din afară şi nici cu cei din casă. Îţi învingi orgoliile, îţi tai voia, îţi stăpâneşti firea, treci cu vederea orice umbră a răului sau a răutăţi cuiva, rabzi şi ierţi orice. Altfel,  ţi-a furat diavolul postul, degeaba mai posteşti.
  • Nu uita că, postul nu este numai abţinere de la mâncare şi băutură ci şi abţinere de la orice păcat şi răutate.
  • Nu trebuie să dormi în ziua postului, pentru ca nu cumva, diavolul să râdă că ai vrut să treacă mai uşor şi mai repede postul ca să nu simţi osteneala şi greutatea lui.
  • Nu te duci în vizite în ziua  când posteşti, pentru a nu fi servit cu ceva de mâncare şi să te descoperi că posteşti. Când posteşti, nu trebuie să spui la nimeni şi să nu ştie nimeni, adică „când posteşti închide-te în cămara ta, ca să u te arăţi oamenilor că posteşti”.
  • Mâncarea pe care ar fi trebuit s-o mănânci în acea zi împarte-o la săraci, n-o păstra pentru când ai să termini de postit pentru că ai renunţat la ea ţinând post. Diavolii pot să râdă şi să zică că ai făcut economie sau că ai recuperat ce trebuia să consumi. Postul întotdeauna trebuie însoţit de milostenie. Dacă eşti sărac, măcar o felie de pâine dă celui flămând.
·         Dacă te simţi slăbit şi simţi că nu mai poţi duce postul, poţi lua în cursul zilei: o bucăţică de anaforă şi 3 înghiţituri de aghiazmă.
·         Dacă nu poţi duce postul toată ziua şi-l  întrerupiatunci nu mânca mai mult decât o singură masă şi tot de post. Dacă ai mâncat prea mult diavolii ţi-au furat postul, spunând că ai mâncat cât pentru toată ziua în care ai postit.
·         Nu poţi întrerupe postul la orice oră. Dacă ţii post pentru izbăvire de vrăji şi descântece, pentru că vrăjitorii au anumite ore când îi trimit pe diavoli la treabă, trebuie să ţii cont de acest lucru. Unii trimit la ora 15, alţii la ora 18, la ora 21, la ora 24,00. Trebuie să duci postul până la aceste ore pentru ca să te găsească în post şi să poţi respinge loviturile vrăjitorilor.
·         Postul-ajunare, începe la ora 18,00 din ziua anterioară şi ţine până în ziua de post la ora 24.
·         Cine nu poate duce până la ora 24, se poate opri aşa cum am arătat, la ora 15, la ora 18, la ora 21.
·         Ora până când duci postul, reprezintă momente ale pătimirii Mântuitorului Iisus Hristos, şi anume:
– La ora 12 – a fost răstignit;
– La ora 15 – şi-a dat Duhul pe Cruce;
– La ora 18- a fost dat jos de pe Cruce şi  îngropat;
– La ora 21- s-a aşezat piatra pe mormânt fiind pecetluită;
– La ora 24 – s-a coborât la iad sfărâmând porţile de aramă, risipind pe diavoli şi scoţând pe cei drepţi din iad.
În cazuri mai grele, pentru persoane demonizate şi chinuite de diavoli, se poate ţine post-ajunare timp mai îndelungat, adică mai multe zile la rând (după caz şi cine poate: 3, 7, 9, 12, 21, 40 zile). Odată pe zi se pot lua 3 bucăţele de anaforă şi un pahar de aghiazmă (cu Moliftele Sf.Vasile Cel Mare).
Postul particular sau suplimentar şi cum se ţine
Pr. Ioan:   V-am tot auzit vorbind despre ”postul suplimentar”, ce fel de post este acesta şi ce folos aduce în viaţa credinciosului?
Pr. Ilarion:Post suplimentar”, numesc eu, postul particular care este ţinut pentru diferite trebuinţe pe lângă posturile rânduite de Sf. Biserică: cele 4 posturi de peste an şi zilele oprite în cursul unui an.
Dacă apare un necaz mare şi greu, un duşman înverşunat care ne prigoneşte, un proces greu, o pagubă sau o boală grea, pătimiri din cauza vrăjilor şi a descântecelor, pentru persoanele care au păcate grele şi după ce s-au spovedit la duhovnic, sau pentru diferite trebuinţe: reuşire la examene, ajutor în căsătorie, găsire de serviciu, spor şi ajutor în afaceri şi alte trebuinţe, se adaugă postul suplimentar sau particular. Postul suplimentar se face tot ca ajunare, nemâncând şi nebând nimic toată ziua, în următoarele zile:
LUNI, se ajunează pentru: ajutor la căsătorie, reuşită la examene, găsirea unui loc de muncă, obţinerea de bunuri materiale, reuşire la proces. Întăreşti postul cu rugăciuni, citind: „Acatistul Mântuitorului nostru Iisus Hristos” şiAcatistul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil” cu credinţa că Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, fiind căpetenii de îngeri, vor trimite pe pământ pe îngeri să lucreze pentru tine. Ţii post negru până la ora 24, faci 40 de metanii, aprinzi 7 lumânări. La fiecare metanie, zici rugăciunea ta: „Doamne, iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi dăruieşte-mi….(aici spui dorinţa pentru care ţii postul). După ce au ars complet cele 7 lumânări, spui şi rugăciunea ta, către Sfinţii Arhangheli: “Sfinţilor Arhangheli Mihail si Gavril şi toţi sfinţii, duceţi nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post la Bunul Dumnezeu, pentru iertarea păcatelor mele, ale părinţilor mei (pomeneşti numele lor), ale soţului(soţiei) meu (N), a copiilor mei (N), a bunicilor (N) şi a tot neamul meu, a celor morţi (pomeneşti numele lor) şi pentru….(aici spui dorinţa pentru care faci postul şi te rogi)”. Pentru ca postul şi rugăciunile pe care le faci să fie ascultate de Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti. Este bine să faci o spovedanie generală, mărturisindu-ţi păcatele de când erai mic şi până în prezent, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Sau , să se încăpăţineze diavolul care te necăjeşte de a pleca de la tine, pentru că el fiind stăpânul păcatului cu care te-ai întinat să se creadă şi stăpânul tău. Elimină păcatul şi împacă-te cu Dumnezeu şi atunci Dumnezeu Te va asculta şi te va ajuta. Mă refer în mod special la tinerii care vor să se căsătorească şi care au început viaţa cu păcatul desfrânării (a curviei, a sexului), călcând porunca a 7-a „Să nu trăieşti în desfrânare” şi care au ales păcatul în loc de binecuvântarea lui Dumnezeu pe care trebuia s-o primească prin Taina Cununiei. Dacă eşti căsătorit (ă), să nu te culci cu soţia(ul) în acelaşi pat în ziua când posteşti, chiar dacă nu păcătuiţi, pentru că vi se socoteşte ca întinare şi ispita care vă chinuieşte.
MIERCURI, se ajunează pentru: a te izbăvi de năpastă, de învinuirile celor ce te năpăstuiesc pe nedrept, adică: eşti cinstit dar te face hoţ, eşti harnic dar,te face leneş, eşti curată dar te învinuieşte că eşti desfrânată, eşti nebăutor dar te face beţiv. Întăreşti postul citind: „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos” şi Acatistul „Acoperământul Maicii Domnului”. Te rogi la Maica Domnului să te acopere şi să te izbăvească de învinuiri nedrepte. Faci 40 de metanii, după fiecare metanie, zici rugăciunea ta:„Doamne, iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi izbăveşte-mă de năpasta şi învinuirile care mi se aduc şi întoarce pe vrăjmaşii mei de la răutate lor cu dragoste către mine şi familia mea şi dă-le griji noi ca să uite de grija mea….(aici spui dorinţa pentru care ţii postul). Aprinzi 7 lumânări, pe care le poţi arde fie în patru timpuri din zi (dimineaţă, la amiază, seara şi la miezul nopţii), fie la terminarea postului (ora 24), dacă nu ai timp în cursul zilei din cauza serviciului sau al altor preocupări. Pentru ca postul şi rugăciunile pe care le faci să fie ascultate de Dumnezeu şi împlinite, mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti,pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Împacă-te cu toţi care te-ai certat, pentru ca nu cumva şi tu la rândul tău să fii vrăjmaşul şi pizmătăreţul aproapelui tău.Dacă năpasta îţi vine de la soţ (soţie), copii, părinţi, cu cei ce stai în casă, sau de la un vrăjmaş care urmăreşte dezbinarea familiei tale, este bine să chemi preotul în ziua de post şi să facă sfinţirea casei, să pună rugăciunile pentru alungarea duhului necurat din casă, Sfântul Maslu, Moliftele Sf. Vasile cel Mare. Este bine să fii sprijinit în post şi rugăciunile tale, de rugăciunile a trei biserici sau mănăstiri, dând pomelnic mai ales la o mănăstire unde se săvârşeşte Sfânta Liturghie zilnic. Respectă cu stricteţe regulile unui post adevărat şi să nu ai nici o umbră de îndoială, altfel, faci postul în zadar.
VINERI,se ajunează: pentru izbăvirea de vrăjmaşii ştiuţi şi neştiuţi, pentru alungarea duhurilor necurate şi dezlegarea vrăjilor şi a blestemelor. Întăreşti postul, citind: „Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos”, „Acatistul Sfântului Ciprian şi Iustina”, „Acatistul Sfintei Cruci”Paraclisul Maicii Domnului. Faci 40 de metanii, la fiecare metanie zici rugăciunea ta: „Doamne, iartă-mi păcatele mele şi ale tuturor celor din casa mea, primeşte nevrednica mea rugăciune şi nevrednicul meu post şi, izbăveşte-mă de vrăjmaşi, de blesteme, de farmece şi descântece şi de tot lucrul cel necurat de la casa mea, de la cei din casă şi de la mine. Toată răutatea să se ducă în pustie, unde om nu locuieşte(aici spui dorinţa pentru care ţii postul)”. Aprinzi 9 lumânări (în numele celor 9 cete cereşti pe care le chemi în ajutor pentru a te apăra în lupta cu cetele diavoleşti). Lumânările se ard  fie în cele patru timpuri din zi (dimineaţă, la amiază, seara şi la miezul nopţii), fie la terminarea postului (ora 24). Lumânările se pun în semnul Sfintei Cruci (5 pe verticală şi 4 pe orizontală), când le aprinzi le meneşti (în gând): 3 pentru iertarea păcatelor, 3 pentru blesteme, 3 pentru farmece şi duşmani. Mai înainte este bine să mergi la duhovnicul tău şi să te spovedeşti, pentru ca nu cumva din cauza unui păcat cu care L-ai supărat pe Dumnezeu, diavolul pe care vrei să-l alungi de la casa ta să nu asculte, să se împotrivească, să nu plece şi rugăciunea Ta să nu fie ascultată. Chemi preotul (preoţii) în ziua de post, să facă sfinţirea casei, să pună rugăciunile pentru alungarea duhului necurat din casă, Sfântul Maslu, Moliftele Sfântului Vasile cel Mare. La terminarea zilei de post, ora 24, se ia un pahar de aghiazmă care s-a sfinţit de către preot cu citirea Moliftelor  Sfântului Vasile Cel Mare şi a Sfântului Ioan Gură de Aur, se toarnă peste aghiazmă 9 picături din untdelemnul sfinţit la Sf. Maslu. Din făina de la Sf. Maslu o amesteci cu aghiazmă şi untdelemn sfinţit, o frămânţi şi faci 7 turtiţe care, se vor coace pe plită (nu în ulei). În fiecare dimineaţă, pe nemâncate, se ia timp de 7 zile, câte o turtiţă. În fiecare zi, dis-de-dimineaţă, se stropeşte casa cu aghiazmă zicând cuvintele: „Să vină Dumnezeu şi să se risipească de la noi şi de la casa noastră: toată fermecătura, toate vrăjile şi descântecele, toţi duşmanii ştiuţi şi neştiuţi şi tot lucrul cel rău. Să fugă prin stropire cu această apă sfinţită, în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, Amin”.
Dacă găseşti lucruri străine şi dubioase prin curte, la poartă sau sub preş în faţa casei, în faţa uşii la intrare, cum ar fi: aţe înnodate, fire de păr, legături de la mort, lumânări, pământ de pe morminte şi alte bazaconii, nu le iei cu mâna sau cu făraşul şi nici nu le mături până ce le stropeşti mai întâi cu aghiazmă, zicând cuvintele de mai sus: „Să vină Dumnezeu şi să se risipească…”, ca să nu se urce diavolul trimis, pe făraş, apoi pe mână şi să intri cu el în casă. După ce stropeşti cu aghiazmă iei lucrurile şi le arunci la gunoi, undeva departe, nu în curte şi nici în casă.
Dacă vin broaşte la casa ta şi caută să-ţi intre în casă, mai întâi le stropeşti cu aghiazmă, zicând: „Dacă sunteţi de la Dumnezeu mergeţi în drumul vostru şi dacă aţi fost trimise, duceţi-vă înapoi la cine v-a trimis”.
După ce le-aţi scos în drum cu lopata, faceţi 40 de metanii. Dacă sunt de la Dumnezeu vor merge mai departe, iar dacă sunt trimise cu diavolul, cu vrăji, veţi vedea un fum sau nor ridicându-se şi va merge în direcţia de unde au fost trimise vrăjile.
Pentru vrăjmaşi se citesc trei psalmi: 3, 30 şi 142 zilnic.
Vinerea poţi să posteşti şi pentru cei morţi, mai ales pentru părinţi (copiii care au fost blestemaţi pentru neascultare de către părinţi şi nu au reuşit să se ierte înainte de moartea părinţilor pot să postească pentru părinţi) şi pentru cei din neamurile noastre, ca Dumnezeu să ierte păcatelor lor. Putem să cuprindem nu numai pe rude ci şi, pe: străini, cunoscuţi şi foşti prieteni. Pentru morţi vei face parastase, vei plăti la mănăstiri 3-7 Liturghii, cu prescură, vin, untdelemn, pomelnic cu numele lor şi 7 lumânări, pentru 40 de zile sau pentru mai mult timp (1-7 ani). În numele lor vei face în ziua când posteşti milostenie, rugând pe Bunul Dumnezeu, să scoată sufletele lor din muncile iadului şi din chinurile veşnice. Scoţând suflete lor din iad, Dumnezeu va ierta păcatele tale.
Trebuinţa postului
Pr. Ioan : Dacă ar fi să grupăm situaţiile în care ar fi necesar folosirea postului suplimentar, care ar fi acestea?
Pr. Ilarion:   Nu am făcut o clasificare a situaţiilor dar putem să le clasificăm după importanţa şi greutatea lor. Postul suplimentar poate fi necesar:
1.-Pentru curăţire de păcatele grele.
Să luăm un exemplu de păcat greu, care este foarte frecvent săvârşit –AVORTUL-. Greutatea acestui păcat stă pe sufletele ambilor soţi. Amândoi sunt la fel de responsabili în faţa lui Dumnezeu pentru săvârşirea lui. Soţia l-a făcut în trupul său şi, soţul a acceptat şi a fost de acord sau chiar a obligat soţia să facă avort. Avortul este păcatul uciderii, însă, este mai mare decât uciderea în general. Femeia care-şi omoară pruncul în pântece este de 2 ori ucigaşă: odată, pentru că a ucis trupul copilului şi, a doua oară, pentru că a omorât sufletul copilului. Acel suflet este mort, pentru că nu a fost lăsat să se nască şi să primească Taina Sf. Botez: „Dacă nu se va naşte cineva din apă şi din duh, nu va intra în Împărăţia Cerurilor” (Ioan 3,5). Naşterea din apă şi din duh este botezul.
Femeia care-şi ucide pruncul în pântece, mai este considerată de mii de ori ucigaşă, deoarece, prin uciderea copilului ce trebuia să se nască, a ucis toată generaţia care s-ar fi putut naşte din acel copil, până la sfârşitul omenirii. Dimensiunea acestui păcat este cât al iadului de mare. Mulţi nu cunosc adevărata dimensiune a acestui păcat şi tratează cu multă uşurinţă sau chiar nu-l pun la socoteală prea mult, nu plâng pentru păcatul lor, nu fac căinţă şi penitenţă, nu fac nimic ca să scoată acele suflete nevinovate de la întuneric. Se mulţumesc doar cu o simplă spovedanie. Se mulţumesc doar cu aghiazma mare pe 7 ani. Nu cunosc adevărata căinţă, care, ar fi în măsură să spele păcatul şi să aducă împăcarea cu Dumnezeu. Unii preoţi, se feresc să vorbească prea mult de el, pentru a nu speria pe credincioşi şi a nu-i înfricoşa. Adevărul nu înfricoşează, dimpotrivă necunoaşterea lui. Cunoaşterea ne ajută. Dumnezeu nu ne-a lăsat în necunoaştere sau în ignoranţă, dimpotrivă, ne-a dat cunoaşterea şi S-a descoperit omului, pentru ca omul   să-L cunoască. Nu a lăsat pentru om locul numit „rai” sau „iad”, ca locuri şi denumiri abstracte, ci, i le-a descoperit, ca adevăruri şi realităţi. De aceea, spune acolo în rugăciunea de la Sf. Maslu „că, va amuţi gura noastră neavând ce răspunde, pentru că toată dreptatea noastră este ca o cârpă lepădata înaintea lui Dumnezeu„ sau, cum spune însuşi Mântuitorul Hristos: „ Dacă nu aş fi venit şi nu le-aşi fi vorbit păcat nu ar avea, însă acum nu au cuvânt de dezvinovăţire pentru păcatul lor” (Ioan.15, 24).
Pentru păcatul avortului, după ce au trecut 40 de zile şi te afli înafara celor 4 posturi de peste an, ţii o săptămâna post (mănânci mâncare de post) vii la preot pentru moliftă, te spovedeşti şi mărturiseşti păcatul. Primeşti canon de la duhovnic, oprire de la Sfânta Împărtăşanie cât spun canoanele Sfinţii Părinţi, apoi primeşti şi canonul rânduit de duhovnic şi fă 100 de metanii în acea zi.
Dacă ai fost oprită de la Sf. Împărtăşanie pe mai mulţi ani, să ai grijă să nu lipseşti de la Sf. Liturghie în duminici şi sărbători în toţi anii opriţi, pentru că, Sfânta Liturghie este jertfa nesângeroasă a Mântuitorului nostru Iisus Hristos pentru iertarea păcatelor. Să ai grijă să posteşti toate cele 4 posturi mari de peste an şi să te spovedeşti în fiecare post. Te ajută la căinţă şi la răscumpărarea păcatului. Pentru iertarea păcatului, poţi face post suplimentar. Alege o zi de post pe săptămână şi posteşte 24 ore, pe toată perioada cât ai canon şi oprire de la Sfânta Împărtăşanie şi chiar mai mult timp, poate fi şi toată viaţa, depinde de tine cât de râvnitor eşti şi cât de mult te mustră conştiinţa.
2.- Post suplimentar la vreme de primejdie.
De exemplu: dacă te terorizează cineva, dacă ţi-a plecat copilul de acasă şi a luat-o pe drum greşit, dacă ai un duşman mare, dacă ai un proces greu, dacă s-a îmbolnăvit copilul grav, ţine post negru imediat ce a apărut necazul sau primejdia, indiferent în ce zi ar cădea, fă 100 de metanii în acea zi, aprinde 40 de lumânări şi citeşte cu toată credinţa: Acatistul Mântuitorului Iisus Hristos, Acatistul Sf. Cruci şi Psalmii 3, 30, şi 142. La fiecare metanie, zici rugăciunea ta de cerere:
„Doamne, iartă-mă de păcate pe mine păcătosul robul Tău (N) şi ajută-mă”.
3.- Post suplimentar pentru cei ce vor să scape de diavol.
Persoanele care s-au făgăduit satanei, persoanele care au lucrat vrăjitorie, ca să poată scăpa de diavol, trebuie să ţină post neîntrerupt mai multă vreme, chiar ani la rând, cu perioade de post negru neîntrerupt 3, 7, 9, 12, 21 zile.
Acest post îl ţii în felul acesta, pentru că diavolii cu care ai lucrat, şi care au stat mulţi ani la tine nu pleacă uşor. Posteşte cel bolnav şi va posti şi preotul care-i citeşte de 3 ori pe zi Moliftele Sfântul Vasile Cel Mare.
Postul negru îl vei putea ţine uşor dacă te rogi la Maica Domnului să te ajute, altfel va fi foarte greu de ţinut.
Dacă, cel bolnav nu poate posti şi nu poate rosti rugăciuni, atunci cineva din casă să facă în locul lui. Dacă preotul este bolnav (ulcer. gastrită, diabet, etc.) şi nu poate posti, nu poate citi Moliftele Sf. Vasile Cel Mare, fiindcă diavolii se întorc împotriva lui.
Când preotul citeşte Moliftele, să aibă grijă şi să adauge pe lângă numele celui bolnav şi numele său şi a celor din casa sa, atunci duhurile alungate din cel bolnav nu vin asupra sa sau asupra celor din casa lui.
4.- Post suplimentar, pentru a căpăta Har de la Dumnezeu.
De exemplu: putere, îndemânare, pricepere, şi înţelepciune, pentru a face o lucrare sfântă cum ar fi: construirea unei Biserici, pictura unei Biserici, pictura unor icoane, etc. Se ţin mai multe zile post negru, se citesc rugăciuni şi acatiste, metanii şi lumânări aprinse, pentru a respinge puterea răului, care se opune oricărei lucrări dumnezeieşti şi pentru ca lucrarea să se facă sub insuflarea Duhului Sfânt.
5.- Post suplimentar rânduit de chiriarhullocului. Episcopul locului, rânduieşte ca poporul să ţină post în caz de: epidemie, război, secetă, calamităţi, etc., pentru ca Dumnezeu să izbăvească poporul de la moarte.
6.- Post suplimentar, pe care-l fac cei ce ocupă posturi de conducere:
a– Conducătorii de ţară şi toţi cei ce ocupă locuri de conducere, trebuie să-şi ia zile de post negru însoţit de rugăciuni prin care să ceară de la Dumnezeu Har de a conduce bine, de a menţine pacea şi bunăstarea poporului pe care-l conduce.
b– Preoţii, stareţii, episcopii, mitropoliţii şi Patriarhul, cei care conduc Biserica şi pe slujitorii ei, postesc şi se roagă pentru a primi Har de a conduce cu sfinţenie şi dreptate Biserica.
Dacă aceştia conduc greşit şi cu păcat, poporul are de suferit. La moarte vor da răspuns, pentru felul cum au condus.
CUGETĂRI  DESPRE  POST
Postul nu este plăcut omului bogat, dar este plăcut celui sărac.
Postul nu este plăcut omului leneş, dar este plăcut celui  muncitor.
Postul nu este plăcut oaspeţilor, dar este plăcut  drumeţilor.
Postul este lungime de viaţă.
Postul este înviorare a trupului şi înălţare a  sufletului spre taine nepătrunse.
Postul este fericire a trupului şi strălucire a sufletului.
Postul este armonie între trup şi suflet, cu sănătate îndelungată.
Prin post cunoşti pe om. Prin post cunoşti natura.
Prin post dai întâietate celui cu întâietate.
Prin post cunoşti taina lumii, prin post cunoşti pe satana, prin post cunoşti pe Dumnezeu şi pe tine însuţi.
Prin post descătuşezi trupul de lăcomie, de lene, de furt, de minciună, de pizmă, de răutate, de sudalmă, de batjocură, de fumat, de beţie, de indiferentism.
Prin post sufletul se înalţă la slavă, păşind pe culmile cele mai îndrăzneţe faţă de muritori, capabil de fapte mari faţă de tot omul ce este în suferinţă, capabil să înfrunte pe blasfemitorii de om şi de Dumnezeu, capabil să schimbe mersul de la rău spre bine, capabil să facă minuni pe pământ, precum s-a şi făcut întotdeauna şi se fac şi acum de cei ce-l respectă.
Postul nu este o schingiuire a trupului ci o adevărată hrană plină de viaţă.
Postul nu este pentru cei proşti, ci pentru tot omul şi mai ales pentru cel înţelept, că înţeleptul îşi iubeşte viaţa şi ca atare trebuie să iubească postul.
Postul este o scânteie pe pământ şi cine o vede îşi va aprinde lumânarea la ea, ca prin lumina ei să poată păşi în viaţă şi să treacă din fericire în fericire.
Cine urăşte postul, se urăşte pe sine!
Postul singur nu este de ajuns niciodată, pentru ca omul să poată fi socotit ca stăpân pe sine şi a fi şi pe calea mântuirii. Luat singur, nu poate fi socotit decât ca acel om ce a desprins din funia puternică o fâşie şi a legat dobitocul, socotind a fi de ajuns, iar restul de funie a pus-o în cui. Dar dobitocul a rupt fâşia şi a intrat în grădină, i-a făcut mare stricăciune pe când omul dormea, ca apoi ducându-se în lucernă a mâncat până a crăpat. Dacă ar fi fost legat cu întreaga funie în fâşiile ei nedesprinse, nu s-ar fi întâmplat nici paguba şi nici moartea dobitocului. Astfel este şi trupul ce este legat numai cu postul şi nu cu întregimea faptelor legate de fâşia postului. De fâşia postului ştim că se învecinează şi chiar soră este cu fâşia – milostenia. Cu aceste fâşii, postul şi milostenia se învecinează şi sunt surori chiar cu dreptatea şi adevărul, iar cu acestea se învecinează lumina şi iubirea şi pe deasupra tuturor pe care le îmbrăţişează este dragostea de Dumnezeu cu toate poruncile Evangheliei. Aceste 7 viţe formează pentru creştin cea mai bună frânghie pentru a lega trupul de a nu cădea în vicii, la stricăciune şi moarte, iar sufletul se va putea înălţa pe culmile cele mai înaripate până la lumina cea mai apropiată a Dumnezeirii.
Cine zice că le face pe toate celelalte şi numai postul nu-l poate face, nu are adevăr în gura sa iar faptele îi sunt murdare. Căci precum o fâşie din funie i se simte lipsa ei, când e luată, iar funia nu-şi mai are tăria şi nici frumuseţea chiar, tot aşa şi cel ce spune astfel de lucru. Căci una pe alta se strigă, una pe alta se cheamă şi auzul celui ce le face nu va putea să rămână surd la strigarea lor şi o va face şi pe ea. Iar, de zice că n-o poate face, nu va face nici pe una şi nici pe alta, şi-n gura lui este minciună. A văzut cineva vreo slugă care să nu facă ceea ce face stăpânul, şi ceea ce-i spune să facă şi dacă nu face să-l mai ţie pe lângă sine? Eu cred că nu! Şi dacă nu? Atunci creştinul, care este o slugă a lui Iisus după fiinţă, credinţă şi nume, de ce face altfel de cum face stăpânul său?
Iisus a postit şi postul l-a împletit cu toate celelalte: mila, adevărul, dreptatea, iubirea, lumina şi dragostea de lege şi de Dumnezeu, cu care a legat pe satan. Creştinul de ce ia numai o fâşie sau două din funie şi cu care crede că este de ajuns pentru a lega răul ce-i voieşte moartea sufletului? Iată că, şi fâşiile se rup şi se pierd, şi calea lui spre mântuire la fel, devenind un sclav al tuturor viciilor, un cuib al satanei unde împărăţeşte nestingherit. Ori se crede creştinul a fi mai presus de Stăpânul lui, Iisus? A găsit el o cale, un mijloc mai bun, de luptat mai uşor şi de învins pe satana? Dacă este aşa, atunci Iisus nu-i mai poate fi stăpân, el e Domn. Astfel de domn au voit mai înainte să fie şi satan, dar satan a căzut, iar creştinul ce crede? Nimeni nu şi-a luat fiinţa de la sine, în afară de Dumnezeu, ci de la altul şi acel altul nu poate fi pentru om, cum şi pentru tot ce este în lume, decât Dumnezeu. Şi atunci cine eşti tu creştine de zici şi faci altfel decât Stăpânul tău?(C 68,9-12)
RĂSPUNSURI  DUHOVNICEŞTI
La întrebările credincioşilor despre post
– Părinte, când ţii post în câşlegi pentru spovedanie, se mănâncăpeşte?
– Da, marţea, joia, sâmbăta şi duminica şi se bea vin, iar miercurea şi vinerea mâncăm de post.
– Părinte, câte zile trebuie să ţii post, ca să te poţi împărtăşi?
7 zile. Se socoteşte că după 7 zile de post se elimină toate grăsimile din corp. Să ne asemănăm la trup cu Mântuitorul. El nu a mâncat carne, decât, peşte.
– Părinte, dacă nu reuşeşti să te spovedeşti într-un post, ce faci?
– Laşi pe altă dată, sau continui să ţii post până când reuşeşti. E valabil numai în Postul Adormirii Maicii Domnului şi al Sf.Ap. Petru şi Pavel. De Paşti şi de Crăciun întrerupi pentru că este prilej de bucurie mare, se mănâncă de dulce, este dezlegare la orice, o săptămână la Paşti şi două săptămâni la Crăciun. După perioada aceasta, ţii o săptămână de post şi te spovedeşti. Preotul hotărăşte dacă iei aghiazmă mare sau împărtăşanie.
– Părinte, e bine să ţii post negru?
Da e foarte bine. Cine poate. Valorează cât un ban de aur înaintea lui Dumnezeu şi cum aici pe pământ faci orice cu un ban de aur, aşa şi acolo sus în cer, faci orice cu o zi de post negru.
– Părinte, în săptămâna brânzei, în săptămâna albă, se mănâncă peşte?
– Da, după Pravila Bisericească toată săptămâna, însă, după obicei miercuri şi vineri nu se mănâncă dar după pravilă da pentru că este însemnat cu harţi.
– Părinte, la noi la ţară, preotul ne-a spus că putem mânca peşte miercurea şi vinerea de la Paşti şi până la Înălţare, e păcat?
– După obicei numai în săptămâna Luminată se mănâncă miercurea şi vinerea peşte, însă, Pravila Bisericească spune că se mănâncă peşte până la Pogorârea Sfântului Duh şi Duminica Tuturor Sfinţilor.
– Părinte de ce mie îmi mor porcii şi  găinile de cum intrăm în post, iar la vecina nu?
– Din cauză că nu ţii posturile de peste an. Dumnezeu îţi ia ceea ce te împiedică de a posti. Să vă povestesc ceva de la Boroaia când eram preot acolo. A venit la mine o femeie din parohie şi se plângea că în fiecare post vine uliul şi-i ia din păsările din curte, iar de la vecina de care se despărţea doar cu gardul nu-i lua niciodată. Era foarte supărată că mereu e păgubită. Am întrebat-o dacă ţine posturile de peste an şi ea mi-a răspuns că nu are obiceiul acesta. Dacă matale nu ai obiceiul acesta, vecina matale îl are, de aceea uliul nu se atinge de păsările ei, ea ştie când să le mănânce. Posturile de peste an sunt obligatorii, sunt trecute în calendar, făceţi-vă prieteni în cer, uite acum e Postul Sf. Apostoli Petru şi Pavel, tineţi-l şi rugaţi-i să vă ţină poarta deschisă a raiului până ce veţi trece şi dumneavoastră.
– Părinte, uneori Postul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, ţine trei zile, cum se procedează ca să te poţi împărtăşi?
– Când postul ţine doar 3 zile, începi cu 4 zile mai înainte ca până în ziua aceea, să fie 7 zile de post, să te poţi împărtăşi, de nu, iei doar aghiazmă.
– Părinte, eu nu ţin posturile pentru că mă tem să nu mă  îmbolnăvesc!
– Am mai auzit aşa ceva. Dar cum vă explicaţi dumneavoastră că, cei mai mulţi bolnavi de stomac şi ficat, nu sunt postitorii ci, cei care au mâncat, sau, de ce sfinţii care mâncau legume, ierburi şi rădăcini nu se îmbolnăveau?
Părinte, când ţii post negru trebuie să îndeplineşti vreo condiţie, se ţine în vreun fel ?
– Când ţii post negru, ţii de mâncare, de păcate şi nu leneveşti, nu te culci şi dormi câteva ore ca să treacă ziua mai repede; nu te cerţi cu soţul ; nu vorbeşti de rău.
– Părinte, poţi să posteşti sâmbăta şi dumineca, post negru?
– Nu. Cine ajunează sâmbăta sau dumineca, merge la judecată cu evreii. La carte spune: „ Cei care vor ajuna sâmbăta sau dumineca să se taie din cartea vieţii şi să meargă la judecată cu evreii „ Sâmbăta şi duminica nu se ţine post, pentru că este praznicul Învierii.
– Părinte, se ţine post negru marţea?
– Marţea ţin post negru numai catolicii. Marţea este pentru catolici. Pentru ortodocşi miercurea şi vinerea şi cine vrea şi lunea.

“Dezastrul din sănătate”…….
“Cum a supravietuit o parte din bebeluşi la 200 de grade c’’….
“Cum trăiţi din 450 ron pe lună?!….
“Ahmadinejad ameninţă cu o ripostă “planetară” în cazul în care Iranul este atacat”…
“Moscova ar putea sancţiona economic România”….
“Autorităţile vor cărţi de identitate biometrice”…..

Am pus într-o ordine aleatorie câteva din titlurile presante, şocante, devastatoare, cu care presa din ultimele zile, la fel ca cea din ultimii 20 sau doi ani, ne asaltează. Indiscutabil, “gura” presei scrise şi virtuale scuipă de multe ori gunoaie şi lături, imoralitate, blasfemii şi instigare la “revolte inutile”, toate controlate si dirijate din “întunericul iluminaţilor”.

Această “intoxicare” bine ticluită şi gândită cu mulţi ani înainte, având şi o “bătaie lungă”, pentru mulţi ani de aici înainte, este “piatra de poticnire” în ultima perioadă pentru grupări de creştini, care fie din ignoranţă, fie din “umanism exacerbat”, au pornit în mass-media o campanie ruşinoasă de denigrare a Duhului Adevarat al Bisericii lui Hristos, adevăratul Duh, care a menţinut relaţia între omul căzut şi cel sfânt. Acesta este duhul mărturisitor, duhul martirilor pentru Hristos.

De 2000 de ani adevărul istoric şi duhovnicesc al Bisericii se mărturiseşte şi se ocroteşte prin sângele mucenicilor!!!

Cu tot respectul faţă de unele feţe bisericeşti cât şi de ucenicii acestora, care au început să împânzeasca şi să “intoxice” presa scrisă şi virtuală cu citate din Sfinţii Părinţi cu bună ştiinţă scoase din context, lansez tuturor acestora cât şi tuturor cititorilor şi ascultătorilor lor întrebarea:

Exista măcar un exemplu în 2000 de ani de creştinism, de sfânt, sau de om credincios si simplu din popor, care în confruntare cu puterea politică, cu “sistemul pervertit” al timpului în care a trait să fi facut cel mai mic pogorământ sau compromis pentru aşa zisa pace, dragoste, înţelegere?… Aşa cum în mod total eronat şi sfidător faţă de sângele mărturisitorilor de acum 2000 de ani se încearcă acum să se impună bietului popor român.

Oare chiar trebuie să vedemurâciunea pustiirii la locul cel de cinste’’ pentru ca să ne trezim din somnolenţa distrugătoare în care lâncezim ca neam? Oare să fie aşa de închişi ochii duhovniceşti ai neamului român , încât să fie nevoie de “sfaturi” şi de “spovedanii publice” prin paginile de internet?!

Să luăm un astfel de exemplu:

Observ că unii fraţi au obsesia sistemului de care trebuie să se rupă, parcă s-ar crede în “Matrix”… Ori, prin chiar modul obsesiv cum se raporteaza la sistem, ei sunt dependenţi de sistemul cu care se luptă. Altfel spus, ceea ce este foarte grav, după părerea mea, au transformat sistemul într-un scop al vieţii, într-un fel interiorizându-l căci se gândesc mereu la el. Cred că sunt, în felul lor stăpâniţi de sistem, în loc să încerce să devină temple ale Duhului Sfânt.

Rostul vieţii noastre trebuie să fie Hristos. Nu sistemul este cel care mă împiedică însă, în cele din urmă, să-l descopăr pe Domnul aşa cum este, ci neputinţele şi păcatele mele. Bineînţeles că sistemul are şi el rolul lui malefic, în sensul că stimulează aceste păcate şi neputinţe, şi încearcă să inverseze binele şi răul. Dar, omul fiind chip al lui Dumnezeu, chiar dacă profund desfigurat, este cel care are ultima decizie, în alegerile pe care le face. De aceea cred că nouă ni se cuvine a fi “stăpâniţi” neîncetat de dragostea pentru Hristos, după cum spune Sf. Ap. Pavel: ce ne va despărţi pe noi de Domnul? Nici stăpâniile, nici începătoriile, nici îngerii din ceruri, nici viaţa, nici moartea nimic nu ne va putea rupe pe noi de dragostea Domnului (citatul e aproximativ, dar îl găsim prin epistola de la romani). pr. Tudor Ciocan

Tot respectul meu pentru cuvintele adevărate, din adânc de inimă creştină ale acestui părinte. Doar că nu ăsta e subiectul nostru. La drept vorbind, fraţi creştini, consumatori de “credinţă virtuală” credeţi că rolul unui blog, al unui site, al unor “navigări virtuale”, fie şi prin Vieţile Sfinţilor Părinţi, este de a întări sufletele? De a crea omul duhovnicesc? De a ajunge la virtuţi şi adâncimi creştine? Cel ce crede aşa, iertată-mi fie îndrazneala, dar se află într-o mare înşelare !

Nu, fraţi creştini! Culturalizarea şi înduhovnicirea pe internet  este  manevra  cea mai  derutantă şi înşelătoare prin care diavolul a întins o cursă creştinilor adevăraţi…poate, poate vor cădea definitiv! Să nu fie!

Iată ce ne spune în continuare pr. Tudor Ciocan :

Armaghedonul va fi, la un moment dat, nu este nici urmă de îndoială. Cel care va conduce însă lupta finală, cea cu antihristul- stăpânitorul mincinos al lumii acesteia, va fi Domnul. Ferice de cei care atunci vor fi alipiţi prin despătimire şi prin dragoste sinceră de Hristos! Aceia vor fi cei care se vor mântui, iar nu cei care acum îşi închipuie că sunt mari eroi, dar care se complac acum în adânci şi prea subţiri patimi!

Dumnezeu să ne ajute să ne trăim viaţa astfel încât să-i bineplăcem lui, ca voia noastră cea mai adâncă prin harul lui să se transfigureze desăvârşit şi să devină voia lui cea preasfântă, atotînţeleaptă şi atotbună!

Cuvinte simţite, trăite, adevărate, spuse din adâncul unei inimii creştine trăitoare. Doar că nu aici şi nu acum! Aceste îndemnuri, aceste adevăruri trebuiau strigăte din amvoanele bisericilor. Dacă nu s-a putut în anii de opresiune comunistă, măcar de 20 de ani de aşa-zisă libertate, poporul român putea să aibă starea de trezvie a Sfinţilor Părinţi, măcar la 85% din populaţie, care se declară ortodox-activă. Dar ceea ce se predică prin bisericile noastre aduce perfect a limbaj de lemn, limbaj virtual într-o lume virtuală!

Iată  alt exemplu de data asta mai smintitor:

“Autolatria, ipocrizia și duplicitatea celor ce trăiesc şi ”emit” asemenea… atitudini sunt, din nefericire, în păruta lor mucenicie imaginară anti-cip şi anti-sistem, boli foarte grave care le compromit orice mărturisire şi lucrare misionară reale. Păcat că şi pe părintele Justin îl manipulează şi-l antrenează în asemenea exagerări care numai mărturisitoare nu sunt (aşa mi-a spus Părintele Adrian Făgeţeanu săptămâna trecută). – pr. Mihail Stanciu

Păcat că şi părintele Mihail Stanciu este manipulat şi manipulează la rândul său mulţi oameni adevăraţi, îndemnându-i pe bieţii credincioşi la atitudinea “struţului” şi la o “alipire duhovnicească” – n.n.

 

 

NO COMMENT!

Pr. Stanciu, continuă:

Da, actele biometrice cu sau fără cip rfid pregătesc dependenţa şi robia voită! A omului de un sistem politic-economic-social-educaţional-medical şi alimentar bazat pe nişte legi din ce în ce mai anticreştine şi antiumane, sistem care va restrânge treptat multe din libertăţile personale sub pretextul siguranţei (inter)naţionale şi chiar globale. Mai întâi, ele ni se vor oferi, apoi impune, ca un ”cadou” din partea sistemului care ne vrea binele mai bine ca noi. Concluzia este clară: ele trebuie evitate şi respinse cu aceeaşi măsură cu care evităm şi respingem toate păcatele pe când o dezbatere de anvergura actelor cu cip despre cum să ne creştem copiii (viitorul neamului) protejându-le inocenţa, copilăria şi mintea intregi?

Dar mie altceva mi se pare mai suspect şi mai grav. Să bravezi înainte de termen, anunţându-ţi şi vrăjmaşul ce vrei să faci, cu cine, cum şi unde să te refugiezi ca să te aperi de atacurile lui încă nedeclanşate, mi se pare chiar o dovadă de prostie crasă… nu înţeleg de ce trebuie să spui ce ai de gând să faci când nu te forţează nimic, decât nerăbdarea isterică a unor bloggeri anti-sistem care fac tocmai iscodirea cea bineplăcută… sistemului. Sau ei sunt tocmai agenţi ai sistemului şi aplică metoda felinarului aruncând momeala pentru aflarea victimelor, a pulsului şi a vigilenţei lor? Maare atenţie, fraţilor! Nu trebuie să ne consumăm energia cu informarea la zi a invaziei răului şi cu plăsmuirea de scenarii omeneşti de salvare, ci să lucrăm real, pe viu, poruncile lui Hristos şi să ne unim cu el în cuminţenie şi ascultare în biserica lui sfântă ortodoxă.

Nici unul dintre sfinţii apostoli, prooroci şi mucenici, nu şi-au pregătit nici trâmbiţat dinainte prelegerile înaintea călăilor sau a prigonitorilor, ci însuşi duhul sfânt le ascundea viitorul, îi întărea în timp şi îi învăţa să vorbească numai în momentul mărturisirii lor martirice, tocmai pentru a-i feri de mândria cu care şi diavolul căuta să-i muşte ca să-i piardă la final…”

Da, într-adevăr! Mare atenţie fraţilor români, căci a venit vremea maturităţii creştine, care nu se poate obţine nici din fotoliu în faţa televizorului, nici din piscine şi hoteluri, nici din “turismul religios”, dar nici din predici şi articole bine ticluite în pagini de internet!

Am început acest articol cu cele mai devastatoare titluri din presa românească de acum câteva zile, tocmai pentru a sublinia, dacă mai era nevoie, primejdiile majore prin care trece toată suflarea omenească! Nu numai neamul românesc! Pentru un creştin autentic, pentru un creştin care  îl doreşte pe Dumnezeu “aşa cum doreşte cerbul izvoarele apelor” (Ps. 41), moartea lui şi a celor dragi nu poate fi decât dorinţa supremă!

“Însetat-a sufletul meu de Dumnezeul cel viu; când voi veni şi mă voi arăta feţei lui Dumnezeu?” (Ps. 41)

Dar pentru un creştin adevărat, un creştin autentic, nu unul virtual din baza de date de pe facebook, lupta împotriva antihristului începe din prima spovedanie, din primele lacrimi de pocăinţă, din primele milostenii şi primele fapte bune şi mai ales prin exemplul personal de viaţă către toţi oamenii cetăţii!!!

Cel puţin aşa a fost în viaţa mea, plină de păcate şi patimi grele. Pentru mine apocalipsa a început în ziua  botezului, atunci am realizat că Dumnezeu e  viu în inima mea, mă iubeşte, mă iartă şi mă aşteaptă! Cine a înţeles şi a trait în adâncul inimii acest adevăr indestructibil, nu are cum să pună în balanţă pe de  parte: case, maşini, apartamente, facultăţi, bunuri materiale de tot felul (obţinute prin grija deosebită a sistemului, care ne pune la dispoziţie microciparea vieţii) şi de cealaltă parte mântuirea dăruită de Hristos!
Acest lucru a fost pentru mine (fată de 33 de ani, plină de păcate, dar şi de bani, poziţie socială, admiratori, apartamente, bijuterii etc.)  focul sacru, lumina sfântă care mi-a călăuzit paşii şi mi-a înfierbântat mereu inima! Şi mai înainte să vină actele biometrice şi cipul în locul chipului, eu am renunţat cu bucurie nespusă la tot ce însemnă viaţă socială, bunuri  materiale şi am plecat pe drumul îngust al renunţărilor şi al sărăciei pentru a păstra cu mare grijă taina vieţii.

Moartea nu există! Moartea înseamna viata în Hristos! Acestea le-am învăţat de la Sfinţii Părinţi, de la marii duhovnici ai ţării, dar şi din propria mea trăire în Hristos, nu de pe internet! (pe internet sunt doar ştiri, comentarii, bârfe…)
Dragi  creştini, purtaţi crucea lui Hristos cu dragoste adevărată şi cu spirit de jertfă pentru aproapele şi Hristos vă va dărui CHIPUL… Nu cipul!

 

( Sursa : ” http://maicaecaterina.ro” )

1) Sa ne cunoastem intre noi?

2) Crestinul si revolutiile !

3) Crestinul si partidele politice

 

stareţul mănăstirii petru vodă împlineşte, azi, 93 de ani